22 May 2007

Muzica si originea vorbirii

In prezent nu se stie sigur daca vorbirea, cu structura ei gramaticala complexa, a evoluat din limbajul gesturilor sau din vocalizarile maimutelor. Pe de o parte vorbirea foloseste sunete asa ca pare mai inrudita cu vocalizarile; pe de alta parte insa vocalizarile maimutelor nu au nici o structura, iar vorbirea noastra este insotita de gesturi (pe care le facem in mod inconstient). Oamenii gesticuleaza chiar si cand vorbesc la telefon! Exista apoi un caz extrem de interesant cand o comunitate de copiii surdo-muti din Nicaragua si-au dezvoltat in mod spontan (in decurs de numai doua decenii!) un limbaj al gesturilor propriu cu o complexitate similara cu cea a limbilor normale. Acum un primatolog japonez, Nobuo Masataka, argumenteaza in favoarea unei idei interesante: muzica reprezinta un pas intermediar intre vocalizarile maimutelor si vorbire. In toate societatile umane se canta asa ca apare intrebarea fireasca, de ce? Psihologi precum Steven Pinker au argumentat ca muzica e un simplu efect secundar al felului in care ne merge mintea si ca in ciuda universalitatii ei nu confera nici un avantaj evolutiv:

In all cultures, certain rhythmic sounds give listners intense pleasure and heartfelt emotions. What benefit could there be to diverting time and energy to the making of plinking noises, or to feeling sad when no one has died? Many suggestions have been made - music bonds the social group, coordinates action, enhances ritual, releases tension - but they just pass the enigma along rather than explaining it. Why do rhythmic sounds bound up the group, dissipate tension and so on? As far as biological cause and effect are concerned, music is useless. It shows no sign of design for attaining a goal such as long life, grandchildren, or accurate perception and prediction of the world. Compared with language, vision, social reasoning and physical know-how, music could vanish from our species and the rest of our lifestyle would be virtually unchanged. Music appears to be a pure pleasure technology, a cocktail of recreational drugs that we ingest through the ear to stimulate a mass of pleasure circuits at once. (How the Mind Works, pagina 528)

Ce-ar fi insa daca muzica nu ar fi totusi chiar atat de inutila in evolutia noastra, ci ar fi tocmai unul dintre factorii care au intervenit in procesul de aparitie a limbajului? O conditie necesara pentru dezvoltarea vorbirii ca forma de comunicare este existenta unui spirit de comuniune in cadrul grupului - cu alte cuvinte, animalele trebuie sa se perceapa unele pe altele pozitiv si nu numai drept competitori pentru o cantitate limitate de mancare si parteneri sexuali. Muzica creaza intr-adevar o astfel de atmosfera comunitara. (De ce anume? Greu de zis!) Nu este intamplator de pilda ca ea este asociata in toate comunitatile de oameni cu ritualirile religioase. De asemenea, si intr-un context complet non-religios precum un concert sau o discoteca, ea ii face pe oameni sa se comporte ca o masa relativ omogena si diminueaza diferentele dintre ei. Matasaka si colegii sai au observat ca si macacii creeaza un fel de muzica incipienta. Studiind aceste maimute pare ca originea muzicii se regaseste in relatia dintre mama si pui. Puii ganguresc iar mama le raspunde si intre ei se creeaza un fel de "discutie" ritmica - "discutie" in ghilimele pentru ca nu se comunica nimic despre ceva anume. Acest comportament este identic cu cel al bebelusilor de trei-patru luni. Asemanarea dintre bebelusii si puii de maimuta merge de fapt mai departe decat s-ar astepta cei mai multi: anul trecut a fost descoperit ca bebelusii mai mici de trei lui nu fac diferenta intre mama lor si sunetele unei maimute rhesus! In plus, Matasaka a descoperit ca aceasta muzica incipienta a macacilor nu pare a fi determinata genetic:

When the frequencies of the fundamental frequency element (Fo) in the vocalizations were recorded from more than 50 individuals varying in age from 6 months to 18 years, small but significant differences were consistently noted between the groups of animals older than 1 year. Such differences were not found in younger individuals, suggesting that they arise from learning.

si ca nici nu ramane limitata la relatia dintre indivizi inruditi genetic (precum mama si puiul):

Sugiura [un coleg al lui Matasaka] reported in free-ranging Japanese macaques that a coo sound with a rising pitch contour is likely to be responded to by another coo with a rising contour, and vice versa. This sort of vocal interaction was shown to occur between individuals affiliated although unrelated to one another, hence functioning to maintain and even strengthen the relationship between them.

Cu alte cuvinte, aceste sunete par a avea o functie similara cu cea pe care o are muzica la oameni - aceea de a intari relatiile comunitare. Exista insa o diferenta importanta: atunci cand cineva canta oamenii au tendinta de a incepe sa cante tot mai multi in cor, in timp ce la maimute aceste cantece raman intotdeauna numai duete. Dupa cum era de asteptat, astfel de duete au fost observate nu numai la maimute "inferioare" precum macacii, ci si la primate (grupul de maimute din care facem parte noi). Iata de exemplu doi giboni "cantand" impreuna la o gradina zoologica din Marea Britanica (ei "canta" pentru ca sunetele lor nu au drept obiect nici un fel de comunicare despre mancare sau sex sau altceva): In fine un alt fapt care pare sa sustina teoria lui Matasaka este poate si cel mai curios: atunci cand adultii se adreseaza bebelusilor, vorbesc mai pitigaiat si mai ritmat. Oamenii de peste tot din lume fac asta fara sa-si dea seama! Acest lucru i-a contrariat pe psihologi si pe lingvisti de ceva vreme pentru ca inaltimea sunetelor nu pare a avea nici o relevanta pentru invatarea limbajului - limba e aceeasi chiar daca pronuntam cuvintele mai gros sau mai subtire. Sugestia lui Matasaka este ca sunetele ascutite atrag atentia mai usor, iar ritmicitatea genereaza un raspuns emotional mai mare. Cu alte cuvinte, stilul acesta de a ne adresa bebelusilor are mai mult de-a face cu muzica si mai putin cu invatarea propriu zisa a gramaticii sau vocabularului. Aceasta teorie poate fi combinata cu ideea ca originea limbajului este in gestica. Este posibil ca structura elementara a limbajului (care este comuna tuturor limbilor) sa se fi dezvoltat in fazele sale incipiente sub forma unor combinatii de gesturi, iar la un moment dat aceasta structura sa fi fost implementata pe "muzica" ce contribuia deja la crearea unnui anumit sentiment de comuniune in cadrul grupului. Odata ce limba a inceput sa fie vorbita in plus fata de a fi gesticulata, ea a evoluat relativ repede spre o complexitate si o precizie mult mai mare (care nu era posibila sau era mai greu de obtinut inainte).