02 June 2007

De la Reichstag la mega monumentul comunist

Azi am plecat destul de tarziu de acasa. M-am dus mai intai sa vad Reichstag-ul si cladirile de pe langa el. Dupa ce am trecut prin poarta Brandenburg am ajuns la Reichstag. Langa el in dreapta sunt niste cladiri moderne din sticla, una dintre ele destul de misto, dar cealalta mega penala (e o poza cu ea din fata si doua puse intr-un singur slide pe lateral). Ce e misto la Reichstag e ca in fata lui e un camp mare cu iarba si sunt o multime de oameni care stau la plaja etc. In departare se vede o biblioteca turn cu un acoperis ciudat. (Remarcati si norii ;) Dup-aia am luat-o inspre Potsdamer Platza. In drum am trecut din nou pe la memorialul Holocaustului - de data asta ziua si l-am si pozat. Aici a fost cam dubios ca erau niste adolescenti japonezi care se jucau de-a fata-ascunselea prin el! Piata Potsdamer a fost complet distrusa in razboi, iar acum e plina de zgarie nori. Atractia principala e insa centrul Sony. Cand sa plec inapoi la camin ca sa ma intalnesc cu Anca (ea a ramas acasa ca avea de citit Ideologia germana de Marx si Engels :), m-am intalnit cu rezistenta iraniana. Astia strang acum bani ca sa plateasca avocati occidentali pentru diverse persoane care nu sunt pe placul regimului din Teheran (si care in consecinta tind sa fie spanzurati in public!). Problema cu avocatii iranieni e ca daca se baga in astfel de procese ca sa-i apere pe astia ajung ei insisi pe lista neagra. I-am dat si eu 50 de euro si am mai vorbit cu el despre regimul din Iran si i-am spus ca Romania, comunismul bla bla. Imi tot spunea "Oh, you understand!". Ma gandesc ca poate ar obtine mai multi bani din Europa de Est, chiar daca populatia e mai saraca, dar macar intelege despre ce e vorba. Din ce m-am uitat pe site-ul lor par destul de ok, ca vor separatia bisericii de stat, si in general democratie de tip occidental. Habar n-am cate sanse au. (Mi-a mai spus ca au si un post de televiziune pe care il difuzeaza spre Iran.) Spre seara am fost cu Anca sa vedem biblioteca Marthei Rosler intr-un cartier super varza din Berlinul de Est.
Martha Rosler was born in Brooklyn, New York, where she now lives, after spending the 1970s in California. She works in video, photo-text, installation, sculpture, and performance, and writes on aspects of culture.
E destul de interesant sa cunosti o persoana prin biblioteca ei. Biblioteca ei avea o diversitate foarte mare, de la Guns Germs and Steel pana la carti pentru copii, carti despre razboi, almbume de fotografie, filozofie de la Nietzsche si Marx pana la Quine si o gramada de carti de logica. Nu se puteau imprumuta carti, insa puteai sa stai acolo si sa citesti. Eu am citit vreo doua capitole dintr-o carte de Maslow, Toward a Psychology of Being, surprinzator de interesanta (fata de ce ma asteptam de la Maslow - dat fiind ca il apreciaza pozitiv pe Freud). Dupa o vreme insa m-am plictisit si spre nemultumirea Ancai am insistat sa mergem - ea mai voia sa stam inca vreo doua ore pana la 11 cand incepea o "performance". Ne-am urcat din gresala in alt tramvai (astia au diferse statii si strazi cu aceeasi denumire! - sau aproape) si am ajuns intr-un parc. Aici am mers si am vizitat un super mega monument comunist pe care l-au facut sovieticii in 1945. Atractia e o statuie uriasa a unui soldat care loveste cu o sabie svastica pe care o tine la pamant cu piciorul in timp ce (el, soldatul) tine la piept un copil!!! Monumentul e intr-o zona amenajata - cam cum e si chestia de la noi din Parcul Carol insa mult mai mare si mai psihotica - cu niste gradini patrate care au in centrul lor niste coroane de lur din metal. La baza monumentului era proaspat depusa o coroana de flori si mai multe buchete de flori. (Pozele au iesit cam prost pentru ca era deja cam intuneric.) Dup-asta ne-am intors la biblioteca Marthei Rosler pentru ca sa vedem "performance"-ul - numit Spam. La biblioteca era plin de snobi de toate varstele care, spre deosebire de snobii de alte nationalitati, aici beau bere. La un moment dat, mai exact la 11 fix, a inceput performance-ul. Se desfasura intr-o camaruta in spatele camerei "bar" in care stateam. A inceput cu sunet asurzitor de motor. Se auzea atat de tare ca misca usa de la camaruta. Dupa o vreme insa iti dadeai seama ca nu era de fapt un motor, ci o formatie care canta - tobe, chitara si voce. Anal Cunt sunt muzica de leagan pe langa astia! Cu greu te puteai apropia de camaruta in care cantau ei. A fost cel mai scurt "concert" la care am fost, insa cu siguranta si unul dintre cele mai comice. Am iesit cu zambet stantat pe fata si fara sa mai aud o vreme.