31 May 2007

La muzeul Hamburger Bahnhof

Era o expozitie pe tema "Durerea". Expozitia propriu zisa e cam fara cap si coada. Incerca sa fie o combinatie intre arta si stiinta asa ca avea, exponate destul de lugubre in formol, analize stiintifice ale mortii lui Iisus, o expozitie de unelte medicale din secolul 19 si 20, si pe de alta parte sculpturi, filme si "instalatii". Printre chestiile misto a fost de pilda o sculptura numita "Melancolie" cu o tipa care parea aproape reala si care statea intr-un scaun in coltul unei camarute si se auzea cum canta "ne me quitte pas". O alta chestie misto era un film proiectat pe un televizor mai mult inalt decat lat cu unii care veneau cu incetinitorul sa se uite la un mort care tocmai urma sa fie inmormantat. Filmarea se facea exact dinspre mort asa ca nu-i vedeai decat pe ailalti, si expresiile lor. Cea mai misto chestie mi s-a parut o "instalatie" care era o camera in care era o alta camera - un vestiar. Se auzea un zgomot super puternic si inainte sa intri era o instricptie cum ca intri pe propria raspundere, sa nu atingi nimic ca e high voltage, si ca daca ai atacuri de epilepsie nu e recomandabil. Cand intrai in vestiar la inceput nu-ti dadeai seama exact ce se intampla doar ca vedeai usile de la dulapuri cu se misca. Cand treceai prin fata lor era un vant super puternic care iesea din ele. :) Pe langa expozitia asta mai era si o expozitie permanenta a unui sculptor super tare, Anselm Kiefer. Am filmat doua sculpturi. Ambele sculturi sunt din plumb. Prima e un avion care cara niste carti in care sunt niste maci uscati: Mie imi sugereaza ca macii (din care se face opiul) simbolizeaza iluziile din trecut si avionul e mersul nostru ultra-tehnologic spre viitor si faptul ca ducem cu noi iluziile (sau cel putin ramasitele lor). A doua cred ca e cea mai tare (din pacate n-a iesit prea bine pentru ca mi se misca prea tare aparatul foto). E o biblioteca in care sunt niste carti imense facute din plumb si cand intri, in mijloc e o cutie de sticla in care sunt filme cu niste persoane. O profa de arta de-a Ancai zicea ca acele "carti" erau de fapt dosare despre oameni. De altfel in "biblioteca" mai exista si un model, facut tot din plumb, al unei camere de filmat care te "observa". Mai erau doua sculpturi misto tot ale lui. Una dintre ele, care de fapt fusese conceputa sa fie expusa nu intr-un muzeu, ci in aer liber intr-o poiana sau ceva de genul asta, era facuta din niste bucati de piatra (sau marmura) care aratau cam ca lemnul. Bucatile erau puse pe jos intr-un singur strat cam la intamplare, insa toate la un loc formau un cerc imens. Cealalta, tot foarte mare, expusa pe un perete, era facuta dintr-o tabla de plumb cu marginile din stanga si dreapta indoite in interior ca si cum ar fi dorit sa acopere ce era acolo: niste rochite si haine ponosite puse pe niste umerase agatate de tabla; mai erau cateva rochite care nu se lasasera acoperite de marginile de tabla si erau agatate peste. Tabloul simbolizeaza felul in care Germania incearca sa faca fata trecutului ei nazist. Apropos de asta, seara, de fapt aproape noaptea, am fost la un memorial al Holocaustului incredibil. La inceput ai impresia ca nu sunt decat niste blocuri paralalipipedice de piatra, ca niste sute sau mii de morminte nemarcate puse pe un teren. Insa cand mergi printre ele, iti dai seama treptat ca terenul nu e drept, ci inaintezi intr-o groapa si blocurile de piatra devin tot mai inalte pana te depasesc in inaltime cam de doua trei ori. Totul devine treptat ca un labirint si ai o senzatie coplesitoare. Cand esti chiar in groapa de fapt e super creepy, mai ales pe intuneric! Foarte tare, mai ales ca e atat de simplu ca idee.