11 June 2007

La plimbare, apoi pana la Muzeul Evreiesc si la Checkpoint Charlie

Azi am fost intr-un cartier care mi-a placut cel mai mult din Berlin. Intentia era sa vad de aproape o sculptura ciudata pusa in mijlocul râului cu niste oameni care se imping unii pe ceilalti, pe care o vazusem de departe acum vreo saptamana (spre surpriza mea am constatat ca sunt 3 oameni si nu 2). Am ajuns intr-un cartier cu niste blocuri dragute de cateva etaje - la inceput nici nu mi-am dat seama ca sunt de locuit. Am mers dup-aia spre un pod (de unde vazusem statuia inainte) pe un fel de bulevard (zic "un fel de" pentru ca nu era aprope deloc zgomot!) foarte lung care avea tot numai cladiri din astea misto. Nici una nu era extraordinara, insa toate la un loc creeaza o atmosfera foarte placuta. Am mancat la un restaurant chinezesc de pe strada o "Flying Duck". Am comandat aproximativ la intamplare pentru ca nu intelegeam nimic din meniu (si ingredientele la fiecare fel de mancare ocupau vreo trei randuri din meniu). "Rata zburatoare" e un fel de varianta culinara a unui concert de jazz :) Singura problema e ca nu stiam exact in ce ordine si combinatii ar trebui sa "atac" mancarea - un astfel de meniu ar avea clar nevoie de o harta pentru ca la varietatea de gusturi pe care o avea probabil ca exista o traiectorie optima cunoscuta (din pacate) numai de experti :) (Prima poza e din fata Planetariului, care insa era inchis.) Dup-aia am vrut sa merg la Checkpoint Charlie, punctul de trecere din partea americana in cea sovietica a Berlinului (inainte de caderea zidului, evident). Pe harta arata mult mai aproape de statia de metrou decat era in realitate! (Statia la care am ajuns eu venind de la Planetariu ca altfel era o statie de metrou chiar acolo.) Daca e sa cred semnele de pe strada am mers pana la ea vreun kilometru jumate (din pacate printr-o zona aproape complet fara umbra). Luand-o spre el, am vazut ca era oarecum in drum Muzeul Evreiesc la care nu aveam initial de gand sa merg - ceea ce ar fi fost o mare pierdere. Cladirea muzeului e super ciudata si este probabil atractia principala. La primele etaje nu exista nici un unghi drept, nici macar intre pereti si podea! ceea ce destul de derutant. La un moment dat m-am trezit singur intr-o camera de beton triunghiulara extrem de inalta in care iesirea nu era marcata. O senzatie foarte ciudata - presupun ca si foarte potrivita cu locatia si mesajul cladirii. Cand intrai in incaperea asta nu iti dadeai seama unde intri pentru ca in afara ei e muzeul relativ normal (exceptand ca totul e stramb), cu tot felul de exponate in vitrine. In alta parte a muzeului e o "instalatie" in care sunt pe jos "frunze" care arta ca niste fetze de om si in care artistul iti cere sa mergi peste ele. Efectul nu cred ca e cel scontat pentru ca "frunzele" sunt din metal si fac zgomot destul de puternic cand mergi pe ele, producand un efect mai degraba comic. Am vazut si un film tridimensional chiar foarte bine realizat despre viata evreilor de acum o mie de ani dintr-un centru intelectual al vremii si despre cum in cele din urma, dupa vreo cateva sute de ani, au fost expulzati. In film erau descrise cele trei cladiri importante ale comunitatii, sinagoga, baia, si cimitirul. Baia, fiind Evul Mediu, nu era ceva utilizat prea des, ci avea mai degraba un rol ritual - femeile mergeau acolo dupa ce le venea ciclul, dupa nunta si dupa nasteri. (N-am inteles exact daca barbatii mergeau vreodata, cred ca nu.) [Ar fi foarte tare daca s-ar dezvolta in sens comercial tehnologia asta 3D cu care era facut si proiectat filmul pentru ca se vedea extrem de bine - nici nu stiam ca exista asa ceva.] Expozitia trecea apoi prin diferitele etape ale atitudinii "lumii crestine" fata de evrei (in special in Germania). Incepand cu Renasterea, mai ales datorita unor intelectuali faimosi ca Moses Mendelssohn, atitudinea fata de evrei a devenit mai toleranta. In Franta au primit drepturi egale odata cu Revolutia insa in Germania asta nu s-a intamplat decat tarziu in secolul 19, si cu adevarat, inclusiv practic, numai odata cu Republica Weimar. Insa odata cu caderea ei si venirea lui Hitler... Expozitia e incheiata cu un scurt reportaj (complet neangajat intr-o directie sau alta) despre controversa iscata in 1985 de o piesa de-a lui Fassbinder, "The Garbage, the City, and Death", pe care comunitatea evreiasca a boicotat-o si i-a impiedicat rularea. Dupa ce am iesit de la muzeu m-am mai dus si pana la Galeria din Berlin (pozele din primul slide show cu litere pe jos) dar eram prea obosit ca sa mai intru inauntru, m-am cam saturat de atata arta cu pretentii :), si m-am dus spre Checkpoint Charlie. Initial am nimerit exact in directia opusa asa ca am vazut mai intai "Topografia terorii" si de-abia dup-aia am ajuns in sfarsit la el: (ultima poza n-aveam voie s-o fac si a tipat un batran paznic la mine :)