06 July 2007

Cum a aparut constiinta

Ideea ar fi ca ea este o consecinta a comunicarii. Initial era vorba doar de comunicare cu altii, in particular a cere informatii de la ceilalti. Situatia in care ceri si primesti informatii de la ceilalti nu poate evolua decat in conditiile de altruism mutual: oferi la randul tau informatii atunci cand ti se cer. (Este interesant ca Tomasello a descoperit ca cimpanzeii nu sunt capabili sa inteleaga ideea de transmitere a unei informatii decat in contexte competitive - ei nu inteleg deci ideea de oferire altruista a unei informatii.) Ce se intampla insa cand ceri informatii atunci cand nu este nimeni in jur capabil sa ti le dea? Se poate intampla ca mecanismul tau propriu de oferire de informatii sa intre in functiune si sa-ti dai singur raspunsul! Iar daca figura a functionat odata, ea este repetata din nou si din nou pana apare reflexul de a vorbi cu tine insuti (in permanenta). Astfel se explica existenta acestui fenomen psihologic destul de bizar (daca stai sa te gandesti putin): faptul ca este foarte greu sa te opresti din a te gandi tot timpul la ceva. Sam Harris remarca intr-o conferinta ca daca vedem pe cineva vorbind singur pe strada il catalogam drept "sarit", insa pe de alta parte nu vedem nimic anormal in faptul ca noi insine facem acelasi lucru in permanenta doar ca nu cu voce tare. (El a folosit aceasta remarca pentru a sustine ca s-ar putea sa fie ceva demn de studiat la meditatia budhista in care scopul este sa obti o stare mentala fara ganduri - sa obtii "linistea", oprind reflexul conversatiei continue cu tine insuti.) Exista insa un motiv pentru care e realmente ceva neinregula cu cel care isi vorbeste gandurile cu voce tare, spre deosebire de cel care si le spune doar lui: traim intr-un mediu social in mare masura competitiv si deci nu este "eficient" sau "intelept" sa-ti faci toate gandurile publice. Dintr-un punct de vedere darwinist, nu atat conversatia propriu-zisa cu tine insuti este o dovada de nebunie, cat facerea publica a acestei conversatii. De asemenea, e interesant ca cel care vorbeste singur cu voce tare s-ar putea sa se comporte mai asemanator cu stramosii nostrii care de-abia dobandeau constiinta - si care nu invatasera inca "smecheria" cu vorbitul doar in gand. (Acest lucru nu se aplica insa daca nebunul e realmente schizofrenic si chiar ii vede pe unii cu care vorbeste!) (Nu ca nu s-ar putea ca o pauza a conversatiei cu tine insuti, mai ales a chestiilor cel putin aparent complet irelevante, sa fie o idee buna - un screen saver mental care sa salveze energie. S-ar putea insa si ca gandurile irelevante care se urca in constiinta sa aiba totusi un rol - sa nu fie o simpla intamplare ca devin constiente. De asemenea, s-ar putea ca ceea ce face meditatia de fapt sa nu fie propriu-zis o eliminare a acestor ganduri cat o tinere a lor in subconstient.) Daniel Dennett, Elbow Room: link Aceeasi idee despre cum a aparut constiinta a fost preluata si de Roberto Quaglia, in stilul lui caracteristic :), in interviul asta din 2003.