09 September 2008

Cei care vor veni

Îmi suflec amintirile până la animalul de pradă
Și satisfacțiile îmi dau dovada că am dreptate
Realitatea s-a pierdut într-o senzație vagă
De neliniște și alteritate.
Niciodată nu mi-am pus problema că voi rămâne fără durere
Corabie fantomă plutind pe-o mare de plăcere
Asemeni unei furtuni ce și-a rătăcit vântul
Pe când își lua avântul.
E mai ușor să știi ce vei face decât ce vei gândi
Să înțelegi ce-nseamnă a vrea decât a fi.
Îți reinventezi trecutul ca să poți crede că exiști
Pe când asiști la spectacolul falsității tale.
Eu însumi sunt acolo ca scuză
Ca să-ți țin oglinda în nesfârșite lumi paralele
Introspecția e-un mit, viitorul o muză
Nu te poți cunoaște fără ce-ți închipui despre alții
Iar cea care ești se naște din moartea tuturor posibilităților.