05 October 2008

Bogdan Enache despre criza financiara americana

Un articol destul de bun despre cauzele crizei financiare americane:
Cumulul de erori investiţionale care a generat criza din prezent îsi are originea în expansiunea masei monetare din timpul mandatului lui Alan Greenspan la conducerea Fed [banca centrala americana]. Ca să prevină o eventuală recesiune după bula din sectorul IT din 2000 si atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, fostul sef al Fed a redus dobânda de referinţă de la 6,5% în noiembrie 2000 la 1% în iulie 2003, nivel la care a rămas timp de un an. Banii ieftini in-jectaţi astfel pe piaţă au mers preponderent către credite ipotecare, prin intermediul noilor vehicule investiţionale structurate (SIV) - cu risc aparent scăzut si randamente ridicate - lansate pe piaţa financiară de garanţii de credite ipotecare asiguraţi implicit de Trezoreria SUA: Fannie Mae si Freddie Mac. Agenţiile de rating, devenite un veritabil oligopol ca urmare a diverselor reglementări guvernamentale care restricţionează intrarea în bransă, au avizat cu calificative maxime toate aceste pachete de obligaţiuni. De care băncile speră acum să scape, graţie planului Paulson, care vrea să le răs-cumpere la o valoare superioară celei fixate de piaţă.

Statul a Încurajat creditarea subprime
O serie de alte agenţii guvernamentale, create pentru a încuraja cumpărarea de locuinţe, au contribuit de asemenea, prin credite subvenţionate, la ieftinirea ipotecilor si la explozia pieţei imobiliare. Ca urmare, rata economiilor private s-a diminuat drastic, iar nivelul de îndatorare a americanului de rând a crescut. O serie de reglementări precum Community Reinvestment Act au impus băncilor, sub ameninţarea unor contravenţii administrative, să crească volumul creditelor acordat indivizilor cu venituri mici si un risc ridicat de insolvabilitate. Astfel, atunci când Alan Greenspan - îngrijorat că expansiunea monetară se va reflecta în inflaţie - a ridicat treptat rata dobânzii până la 5,26% în februarie 2007, dobânda la creditele ipotecare a început să crească, mulţi debitori au intrat în insolvabilitate, iar preţurile locuinţelor au scăzut dramatic.

Desi confruntat cu această „grea mostenire“, Ben Bernanke luptă împotriva crizei cu aceleasi politici intervenţionis-te prin care Greenspan a creat dezordinea actuală. În loc să lase piaţa să corecteze cât mai repede investiţiile păguboase din sectorul imobiliar, Ber-nanke continuă să crească masa monetară pentru a salva instituţii financiare ineficiente, diminuând si mai mult puterea de cumpărare a dolarului si riscând să pună bazele unui nou bubble. În luna august, nivelul inflaţiei în SUA a sărit de 5%, somajul a depăsit 6%, producţia industrială s-a diminuat cu 1%, iar consumul - în ciuda rabaturilor fiscale - este de asemenea în scădere. La sfârsitul anului, America va intra în recesiune.

...

Desi criticii de stânga acuză acum instituţiile financiare că au provocat criza inventând instrumente mult prea complexe, Federal Reserve s-a dovedit a fi la fel de „inovativă“ în măsurile luate cu scopul de a infuza mai mulţi bani pe piaţă si a salva de insolvabilitate instituţiile financiare expuse. Un prim pas a fost făcut atunci când, pentru prima dată în istoria sa, Fed a acceptat în cadrul operaţiunilor sale open market alte titluri decât obligaţiunile emise de Trezoreria SUA. De asemenea, Fed a a oferit băncilor în dificultate credite „lombard“, garantate de aceleasi obligaţiuni ipotecare „toxice“. Însă adevărata bombă a fost aruncată de Ben Bernanke, presedintele Fed, în momentul în care a inventat o serie de noi si originale mecanisme de pompare a creditului pe piaţă, menite să steargă rusinea cu care se confruntau companiile care ajunseseră să se împrumute în mod direct de la masina de făcut bani a băncii centrale. Este vorba de Term Auction Facility (TAF), Term Security Lending Facility (TSLF) si Primary Dealer Lending Facility (PDLF).

Aceste noi instrumente de politică monetară - structurate sub forma unor licitaţii sau a unor linii speciale de credit pentru instituţii financiare - aveau scopul de a injecta „chirurgical“ lichiditate pe piaţă, pentru a preveni un efect de domino în sectorul financiar. Dar, în ciuda intervenţiilor febrile ale Fed, efectul de domino s-a produs. Rând pe rând, bănci considerate odinioară de neclinit au intrat în faliment de o parte si de alta a Atlanticului, fiind prompt naţionalizate, mai mult sau mai puţin oficial, în cel mai pur stil socialist, de aceleasi guverne care au creat condiţiile haosului din prezent si ale degringoladei economice din viitor.