19 December 2008

Richard Dawkins despre de ce suntem buni fata de straini

Un interviu mai interesant decat de obicei:

E interesant ca reporterul pune la un moment dat o intrebare care arata ca nu intelege ca lumea teoria darwinista insa Dawkins prefera sa treaca asta cu vederea cand ii da raspunsul - pare sa se fi invatat bine cum sa dea raspunsuri pentru tv :)

Reporterul spune ca teoria darwinista descrie comportamentul nostru ca determinat de selectia naturala. In realitate, ceea ce spune teoria e ca comportamentul nostru e determinat de mecanismele noastre cognitive (care nu sunt tocmai deterministe, ci contin algoritmul prin care ierarhizam valoric diverse scopuri si alegem apoi mijloacele cele mai eficiente pentru a le atinge), care aceste mecanisme cognitve au evoluat prin selectie naturala (la fel ca orice alta parte a corpului nostru). Legatura dintre selectia naturala si comportamentul nostru propriu-zis este indirecta. Mai departe, cand Dawkins ii raspunde, el are in vedere in mod implicit asta, pentru ca ii explica faptul ca algoritmul prin care noi gandim ("euristicile noastre morale" cum le numeste Gigerenzer) in trecut ne promova cu succes interesul reproductiv (era bine sa fi altruist pentru ca mai toti aia din jurul tau erau rude sau cunostiinte apropiate) insa in prezent situatia e de asa natura incat functionarea acelorasi mecanisme cognitive conduce la acte autentice de altruism (i.e. in care nu mai ai realmente nimic de castigat, ci doar de pierdut - si care totusi, tocmai datorita originii lor darwiniste, ni se par cele mai marete acte pe care le facem).

Mi se pare ca interviul asta scoate in evidenta foarte bine repulsia moralista pe care o simt foarte multi oameni fata de explicatiile darwiniste. La urma urmei, dupa cum zice si reporterul asta, daca teoria darwinista e adevarata inseamna ca unele dintre actele pe care le consideram cele mai inaltatoare si mai bune sunt "de fapt" erori. Cealalta fata a monedei e descrisa de Tooby si Cosmides: originea darwinista a intuitiilor ┼či euristicilor noastre morale le face suspecte cel putin intr-o anumita masura. Mai ales daca ne gandim la faptul ca reactii precum xenofobia sunt, din punctul de vedere al originii lor, exact la fel... "[I]t is worth reflecting on where our conceptions of right, justice, and morality come from. Some of these conceptions spring from evolved moral heuristics. But these did not evolve because they produced objective justice (whatever that may be), even when operating in the ancestral environments that selected for their design. They evolved only because they advanced the fitness of their own genetic basis under ancestral conditions. These bizarre events of ancestral DNA editing are a strange foundation on which to confidently erect moral principles or modern legal systems." (Cosmides & Tooby, 2006: p. 208)

Cu alte cuvinte, aceasta repulsie moralista fata de explicatiile darwiniste se bazeaza pe confuzia dintre explicatie si justificare. Faptul ca explici cum si de ce au aparut euristicile noastre morale nu-ti spune nimic din punct de vedere normativ. Cea mai buna analogie mi se pare cu sistemul imunitar: sentimentele morale sunt un fel de sistem imunitar la nivel social; ele sunt mecanismul prin care sunt eliminati free-riderii si alte posibilitati anti-sociale. Asa cum explicatia felului in care functioneaza sistemul imunitar nu umbreste cu nimic "miracolul" prin care ne vindecam de o boala, tot la fel nici explicatia originii sentimentelor morale nu umbreste functia sociala pe care o au. Insa cum societatea de azi e foarte diferita de societatea primitiva de vanatori si culegatori in care au evoluat sentimentele morale, e de asteptat sa apara erori masive - in ambele directii: pe partea buna intalnim altruisme iesite din comun, iar pe partea proasta genociduri (ca consecinta a euristicii xenofobe) si socialisme (ca consecinta a euristicii echitatii).