19 February 2009

Ecologismul si ignorarea efectelor secundare

In sfarsit apar si la noi articole bune pe tema ecologismului: link.

Articolul descrie doua cazuri deja clasice in care efectele reale ale unei politici ecologiste bine intentionate au fost dezastruoase: interzicerea DDT-ului pentru combaterea malariei, si subventionarea de catre stat a biocombustibililor.

Ce ne spun cele de mai sus despre ecologism? O politica publica nu poate ignora consecintele sale neintentionate. Interzicerea DDT duce la moartea a milioane de copii, un lucru poate mai important decat protectia pasarilor de preerie. Subventionarea biocombustibililor creeaza foamete si nu este un instrument eficient pentru a lupta cu incalzirea globala. In plus, reduce inventivitatea in elaborarea de energii alternative. Pentru orice politica publica trebuie sa detectam si sa evaluam costurile ascunse. Altfel, leacul poate fi mai rau decat boala. Vedem astfel o carenta fundamentala a discursului ecologist: prea multa emotie si propaganda si prea putina gandire critica si pragmatism.

Articolul descrie si costurile ascunse ale interventiei statului pentru a subventiona in mod preferential o anumita inovatie care este presupusa in mod arbitrar a fi solutia pentru o anumita problema (cu toate ca nu a fost demonstrat ca ar fi intr-adevar solutia).

Nu doar ca subventionarea aduce cu sine cresterea taxelor si creste preturile la alimente. Ea descurajeaza obtinerea unui produs mai bun, pentru ca producatorul subventionat are o piata asigurata, fiind astfel mai putin dispus sa inoveze si cerceteze. Lucru valabil pentru toti producatorii de energie verde. Pe masura ce statul creste, antreprenorii investesc mai mult in lobby si in coruptie decat in obtinerea de produse mai bune. Aparitia de alternative este franata si de posibilitatea ca inovatia sa fie confiscata de stat, pe motiv ca industria energetica este strategica. In asa fel incat inventatorul va trebui sa imparta cu statul si functionarimea de acolo beneficiile inovatiei.