02 March 2009

Andrei Cornea despre opozitia dintre teoria evolutiei si religie

Din Revista 22:
"Anul Darwin" ar putea insemna, atunci, sa recunoastem, in fine, evidenta: exista numai trei posibilitati oneste, niciuna incantatoare:

1) sa acceptam teoria lui Darwin, renuntand la Dumnezeul Bibliei si adoptand deschis deismul, agnosticismul sau de-a dreptul ateismul; lumea va risca, insa, sa devina lipsita de "sens" si de providenta;
2) sa-l pastram pe Dumnezeu pe tronul lui, adoptand, in contra tuturor dovezilor stiintifice, o varianta de creationism;
3) sa fim inconsecventi, "duplicitari", dar atunci s-o facem macar explicit si deschis. Probabil ca, in acest caz, vom pierde pacea unui crez unitar si vom avea parte de framantari si disperari, ca sa nu mai vorbim de reprosuri.

Cititorul sa aleaga. Dar macar sa aleaga lucid si onest, fara a incerca sa nege si sa ascunda drama prin diferite subterfugii tactice si terminologice. Caci chiar si "duplicitatea" la care ma refeream, cu conditia de a fi recunoscuta, are nobletea ei existentiala si e preferabila tratarii opozitiei dintre darwinism si religie drept "o falsa problema"!


Nu vad care-i problema cu prima pozitie :) Ideea ca lumea si viata ta nu are sens daca nu exista Dumnezeu mi se pare foarte bizara. In ce fel ar putea presupusa existenta a lui Dumnezeu sa dea vietii mai mult sens decat are in absenta lui? Cel mult poate sa-ti reduca din sensul vietii pentru ca se presupune ca nu mai esti complet liber, ci trebuie sa te supui la nu stiu ce, sub amenintarea cu suferinta eterna. Si mai e si dilema lui Heinrich Heine: un rai in care n-ai voie sa mananci din copacul cunoasterii nu poate fi raiul adevarat. O fericire care e atat de fragila incat are nevoie sa o tii deliberat departe de cunoastere e o fericire de doi bani.