08 April 2010

Dante Gabriel Rossetti – Inclusivitate

Musafirii ce vin si pleaca, fiecare simtindu-se altfel,
Se aseaza la masa de la marginea drumului si se ridica:
Si fiecare dintre vietile lor face la fel
Cazeaza cate-un suflet si-l hraneste cu ceva nou in fiecare zi.
Ce om s-a aplecat peste fiul sau care dormea, meditand
La felul cum acel chip il va veghea pe-al sau, inert si rece?
Ori s-a gandit, cand propria-i mama il saruta pe ochi,
La felul cum saruta ea mai demult, cand insusi tatal sau ii facea curte?

N-ar putea aceasta antica-ncapere sa-ti adaposteasca
In suflete separate bucuria si durerea?
Nu, ea poate fi zugravita simplu in orice colt
In care Raiul expune imaginea vreunei vieti petrecuta bine;
Si poate purta amprenta unei amintiri cu totul fara rost
Acolo unde e privita de ochiul fara pleoapa al Iadului.

[1870]
[Mai multe poeme aici]